Embedded Files
Articol nou!
Walking To The Moon s-a format din necesitatea tuturor de a cânta. Vechea trupă din care făceau parte Andrei și Marius s-a destrămat, având de ales între a renunța sau Andrei a începe să cânte cu vocea. Tea și Sabin au venit la scurt timp după ce au început să lucreze la WTM, iar în toamna lui 2024 au avut primul concert în această formulă.
Andrei ne spune că trupa a întâmpinat și provocări, precum diferentele de stil și viziune. " Eu plec de la premisa daca suna/se simte bine piesa, restul nu mai contează si in general prefer sa dau o sansa unei idei tâmpite sa vad ce iese. " susține el.
În același timp, Marius consideră că un obstacol este sentimentul că simt că nu ste un proces definitiv, deoarece să cânți și, în general, să creezi implică o reinventare constantă, o căutare de „material” dacă îi putem spune așa. De aici și cea mai mare dificultate dat fiind faptul că ceea ce fac nu este un produs individual. " Căutăm și încercăm să căutăm împreună sau ca ceea ce am găsit eu sau Alex să cadă în același „coș” cu restul "
În urmă cu o lună a avut loc lansarea clipului Oxigen, care a fost o concluzie a tot ceea ce au făcut pana acum, si dovada ca pot să își ridice obiectivele, cât și "O sursă de motivație", cum ne-a transmis Tea.
Câțiva membri ai trupei ne-au spus ca fundatia mesajelor din spatele pieselor sunt iubirea, doliul, vampirii sau chiar sfarsitul lumii.
Pe partea muzicală, în prezent, procesul e cam așa: vine cineva cu o idee de piesă - un riff crazy de la Andrei, niște versuri din inimă de la Marius, o linie de bass foc de la Tea, un groove cool de la Sabin, un sunet bizar pe synth de la Alex - pe care o improvizează și o dezvoltă împreună. Apoi lucrează la aranjament, detalii: stopuri, treceri, finaluri etc. Îi ajută și faptul că, în mare, sunt multi-instrumentiști.
În general cântă destul de mult piesele live până să le înregistreze, și astfel se dezvoltă de la concert la concert până ajung în forma finală. Iar apoi le înregistrează.
În prezent, Tea și Andrei se ocupă, în general, de partea de înregistrări, detalii de producție etc., apoi îi trimit lui Vadim pentru mix și master. Unele chestii le înregistrează la Vadim, pentru că are mult mai multă experiență și condiții mai bune - de exemplu pentru voce. Dar, pe măsură ce învață, devin din ce în ce mai independenți, obiectivul fiind să poată face ei totul singuri.
Andrei se ocupă de setup atât pentru live, cât și pentru repetiții. Mai face și terapie cu fiecare în parte, când e nevoie.
Legat de partea vizuală, Marius e lider, și mai intervin și ceilalți cu idei și păreri. Tot Marius se ocupă de comunicare, organizare, coordonare.
Per total e un efort colectiv, la care fiecare element are un rol important, dar se susțin reciproc și formează mai mult decât suma lor. Basul lui Tea ar fi sunat mult mai sec dacă nu era Sabin un toboșar atât de stabil. Dacă nu ar fi Marius atât de fix pe organizare, ar cădea ușor în haos și multe lucruri nu s-ar fi putut realiza tocmai din cauza asta. Și ar putea continua exemplele la nesfârșit. Împreună sunt mult mai buni decât ar putea fi separați. Legat de planuri de viitor, WTM planuiesc să lanseze un EP, își propun să filmeze câte ceva și speră să faca o noua lansare la sfasitul anului.
Tea îi numește pe fani prietenii ei, familia ei. Concertele sunt printre puținele ei oportunități de contact social și o face fericită să interacționeze cu lumea atât de pe scenă, cât și când coboară de pe ea. Apreciază infinit fiecare om care îi susține în diverse moduri, atât prin prezența la concerte, ascultat piesele, dat mai departe, cât și persoanele cu care a colaborat și care i-au ajutat cu diverse: clipuri, un poster, o invitație să cânte, o vorbă bună, un interviu.
Marius spune că simte că prinde putere atunci când persoane străine vin la el după un concert sau într-un loc random și îi zic că le place ceea ce fac. Cântând rock, susținerea celor din jur înseamnă foarte mult pentru ei. Au o piesă, "Hoața", pe care fac de fiecare dată un moment amuzant pe scenă. Este o piesă cu mesaj politic și îi bucură enorm când lumea începe să cânte, se urcă pe scenă alături de ei sau zic în glumă la o bere „Hoațo!”
Andrei spune că subiectul evoluției scenei muzicale din România nu se poate rezuma la un singur paragraf pentru că sunt foarte multe probleme, dar, el vede că din 2020 încoace încep să se miște lucrurile și oamenii să încerce chestii din ce în ce mai interesante.
Tea spune că e greu de vorbit despre “scena muzicală din România” din cauza diferenței mari între zone stilistice, mainstream vs underground etc., așa că se concentrează pe ce observă ea și pe perspectiva ei total subiectivă. În fiecare an apar trupe noi care trec prin același tocător de carne și sunt exploatate de cine poate, cât poate. Unele se despart, altele continuă și reușesc, sau doar continuă. Dar fiecare eșec trebuie văzut ca o lecție și ca un pas spre succes, pentru că fiecare are propriile aspirații și succesul nu înseamnă același lucru pentru toată lumea.
Pentru evoluția scenei, Tea crede că e datoria lor, a tuturor, să se ajute când pot, să împărtășească experiențele și cunoștințele pe care le au - ajută chiar și un sfat sau un “am trecut și eu prin asta, o să fie mai bine” - să deschidă uși, să fie prezenți, să creeze spații sigure și incluzive, să fie solidari unii cu ceilalți și să spună colectiv stop la anumite lucruri. Atât ei între ei ca muzicieni, cât și ei ca artiști în relație cu “industria”. A zis că e o datorie, dar de fapt nu e, pentru că nu te poate obliga nimeni să faci nimic. E o alegere. Iar în funcție de alegerile pe care le face fiecare individual, vor trăi împreună consecințele. Sau nu.
Problemele care există și soluțiile lor diferă în funcție de scenă și de la caz la caz, dar Tea crede că toți muzicienii pot empatiza unii cu ceilalți pe anumite aspecte.
Colaborator articol : Diaimee "Die" Flentea
Page updated
Google Sites
Report abuse